Oamenii de știință au demonstrat că îmbătrânirea normală a creierului este accelerată cu aproximativ 26% la cei care suferă de diabet de tip 2 progresiv în comparație cu persoanele care nu au această boală.
Un studiu pe acest subiect a fost publicat în eLife.
Autorii au evaluat relația dintre îmbătrânirea tipică a creierului și cea observată în diabetul de tip 2 și au observat că acesta din urmă are un model de neurodegenerare similar cu cel al îmbătrânirii, dar care progresează mai repede.
O implicație importantă a acestei descoperiri este că chiar și îmbătrânirea tipică a creierului poate reflecta modificări în reglarea glucozei făcută de acesta prin intermediul insulinei, scrie Eurek Alert.
Rezultatele sugerează că până în momentul în care diabetul este diagnosticat oficial, pot exista deja leziuni structurale semnificative ale creierului. Prin urmare, sunt necesare urgent modalități sensibile de a detecta modificări ale creierului asociate acestei boli.
Există deja dovezi puternice care leagă diabetul de tip 2 cu declinul cognitiv, dar puțini pacienți sunt supuși în prezent unei evaluări cognitive cuprinzătoare ca parte a îngrijirii lor clinice.
Distincția între îmbătrânirea normală a creierului, care începe la vârsta mijlocie, și îmbătrânirea creierului cauzată sau accelerată de diabet poate fi dificilă. Până în prezent, niciun studiu nu a comparat în mod direct modificările neurologice la persoanele sănătoase de-a lungul vieții cu modificările experimentate de persoanele de aceeași vârstă cu diabet.
„Evaluările clinice de rutină pentru diagnosticarea diabetului se concentrează de obicei pe glicemie, pe nivelurile de insulină și pe procentul de masă corporală”, spune Botond Antal, doctorand la Departamentul de Inginerie Biomedicală al Universității Stony Brook din New York, SUA.
„Cu toate acestea, efectele neurologice ale diabetului de tip 2 își pot face apariția cu mulți ani înainte de a putea fi detectate prin măsurători standard, astfel încât până când diabetul de tip 2 este diagnosticat prin teste convenționale, pacienții ar putea să fi suferit deja leziuni ireversibile ale creierului”, completează Antal.
Pentru a defini impactul diabetului zaharat asupra creierului și îmbătrânirii normale, echipa a folosit cel mai mare set de date disponibile privind structura și funcționarea creierului de-a lungul vieții umane: date din UK Biobank de la 20.000 de persoane cu vârste cuprinse între 50 și 80 de ani.
Acest set de date include scanări ale creierului și măsurători ale funcției cerebrale și deține date atât pentru indivizi sănătoși, cât și pentru cei diagnosticați cu diabet de tip 2. Cercetătorii au folosit aceste date pentru a determina ce modificări ale creierului și cognitive sunt specifice diabetului, mai degrabă decât doar îmbătrânirii, și apoi au confirmat aceste rezultate comparându-le cu o meta-analiză a aproape 100 de alte studii.
Analiza lor a arătat că atât îmbătrânirea, cât și diabetul de tip 2 provoacă modificări ale funcțiilor executive, cum ar fi memoria de lucru, învățarea și gândirea flexibilă, precum și modificări ale vitezei de procesare a creierului. Cu toate acestea, persoanele cu diabet au avut o scădere suplimentară cu 13,1% a funcției executive dincolo de efectele legate de vârstă, iar viteza lor de procesare a scăzut cu încă 6,7% în comparație cu persoanele de aceeași vârstă fără diabet.
Meta-analiza oamenilor de știință făcută pe alte studii a confirmat, de asemenea, această constatare: persoanele cu diabet zaharat de tip 2 au avut performanțe cognitive constant și semnificativ mai scăzute în comparație cu persoanele sănătoase care aveau aceeași vârstă și aveau o educație similară.
Echipa a comparat, de asemenea, structura și activitatea cerebrală ale persoanelor cu diabet față de cele fără diabet, folosind scanări RMN. Aici au descoperit o scădere a materiei cenușii a creierului odată cu vârsta, mai ales într-o regiune numită striatul ventral, care este esențială pentru funcțiile executive ale creierului.
Cu toate acestea, persoanele cu diabet au avut scăderi și mai pronunțate ale substanței cenușii dincolo de efectele tipice legate de vârstă: o scădere suplimentară de 6,2% a substanței cenușii în striatul ventral, dar și pierderea substanței cenușii în alte regiuni, în comparație cu îmbătrânirea normală.
Per total, rezultatele sugerează că tiparele de neurodegenerare asociată diabetului de tip 2 se suprapun puternic cu cele ale îmbătrânirii normale, dar că neurodegenerarea este accelerată. Mai mult, aceste efecte asupra funcționării creierului au fost mai severe odată cu creșterea duratei diabetului. Progresia diabetului zaharat a fost legată de o accelerare cu 26% a îmbătrânirii creierului.
„Descoperirile noastre sugerează că diabetul de tip 2 și progresia acestuia pot fi asociate cu îmbătrânirea accelerată a creierului, potențial din cauza disponibilității compromise de energie, care provoacă modificări semnificative ale structurii și funcționării creierului”, conchide autorul principal Lilianne Mujica-Parodi, director al Laboratorului de Neurodiagnostic Computațional al Universității Stony Brook.
„În momentul în care diabetul este diagnosticat oficial, este posibil ca această afectare să fi apărut deja. Dar imagistica creierului ar putea oferi o măsură clinic valoroasă pentru identificarea și monitorizarea acestor efecte neurocognitive asociate diabetului. Rezultatele noastre subliniază necesitatea cercetării biomarkerilor bazați pe creier pentru diabetul de tip 2 și a strategiilor de tratament care vizează în mod specific efectele neurocognitive ale acestuia”, a încheiat ea.
Vă recomandăm să citiți și:
Un virus experimental împotriva cancerului a fost injectat într-un pacient pentru prima dată
Mult mai multe ciupituri de țânțari purtători de malarie au loc în timpul zilei
Oamenii de știință au reușit să readucă la viață ochii umani aflați pe moarte
O nouă generație de nanoboți ucide bacteriile dentare folosind căldură. De ce e nevoie de ei?